Teododa's corner – Blog mic fără ambiţii

Reading Chalenge

Anul trecut a fost unul satisfăcător din punct de vedere al lecturilor. Mi-am depăşit bine targetul de 20 de cărţi, am descoperit autori faini, am dat multe steluţe şi am citit căteva cărţi care sigur vor rămâne în lista de All time favorites.

O singură chestie nu îmi place uitându-mă în urmă la lecturile anului 2015. Am ales cărtile destul de haotic, adică am citit cam ce mi-a picat în mână fără un plan şi fără prea mare diversitate în genuri. Am reusit să adun o grămadă de titluri pe raftul To-read şi am tot amânat cărti care îşi aşteaptă rândul de prea multă vreme.

Inspirată din nou de Tomata mi-am propus ca anul ăsta să ma organizez puţin. Cât m-oi şi ţine de plan rămâne de văzut. Poate la numere nu o să se nimerească exact dar măcar de categorii să mă ţin şi tot aş fi mulţumită.

Anul ăsta mi-am setat în Goodreads Reading Challenge un target de 25 de cărti.

Cam ce aş vrea să parcurg:

2 autori asiatici
3 autori europeni
3 autori români
3 autori pe care i-am mai citit
o carte non-ficţiune
2 distopii
2 romane SF
2 romane horror
3 romane “clasice”
3 carti despe război (oricare război)
2 carti despre lumea arabă
O serie
Un roman cu mai multe volume

Sigur o să citesc şi căteva alte cărţi care o să îmi sară în ochi pe goodreads sau pe cine ştie ce blog sau prin vre-o librarie şi o să mi se pună pata că trebuie să le citesc imediat dar sper totuţi să fiu puţin mai organizată. Oricum, orice aş citi, câtă vreme îmi face plăcere timpul petrecut citind nu e niciodata timp pierdut.

Aperitiv cu ciuperci și Camembert

În sfârsit am și eu o colegă de echipă. Adică nu coleg. Adică fată. Câțiva ani la rând am lucrat în echipe doar cu băieți. Și e fain, less drama. Dar tot lipsea ceva. Acum am și eu cu cine discuta treburi femeiești. Mai un comentariu despre Magic Mike mai o carte, o recomandare de crema de față, un schimb de rețete. Baieții nu sunt buni la asta. Cu ei discuțiile în pauza de cafea se rezumă la tehnologie, mașini, noul Star Wars… chestii din astea. Deci de vre-un an incoace I’m a happy girl în ce priveste socializarea la locul de muncă.

Dar de fapt la schimbul de rețete vroiam să ajung, sau să mă opresc. Săptamâna trecută am primit de la colega o rețetă faină. Așteptam niste musafiri pe weekend și mi-a sugerat ca aperitiv ciuperci cu brânză Camembert. Mi-a trimis rețeta, am încercat-o și mi-a plăcut super mult așa că o să intre în categoria de rețete “repetabile”. O transcriu aici ca sa fiu sigură că nu o pierd (am primit-o sub forma unor print-screen-uri pe whatsapp… thenologia asta) și poate se mai găsesc și alti curioși pofticioși să o încerce.

Ingrediente

2 linguri de ulei de măsline
300 grame de ciuperci tăiate feliuțe subțiri
1 lingură de coajă de lămaie
sucul de la jumătate de lămaie
2 linguri de sos de soia
o jumatate de legătură de pătrunjel tocat
jumatate de linguriță de piper măcinat
Brânză Camembert pentru servit

Mod de preparare

Se încinge uleiul într-o tigaie
Se adaugă ciupercile și zeama și coaja de lamâie și se sotează 5-7 minute la foc potrivit
Se adaugă apoi și sosul de soia, pătrunjelul tocat și piperul
Se încalzește brânza Camembert în cuptorul încins la 160°C până începe să se topească

Gata!

CIuperci cu Camembert

Se serverște cu paine proaspătă și un vin bun. Recomand o pâine rustică cu coaja groasă sau o baghetă frantuzească.

Cri-cri-cri, Toamnă colorată

Declar oficial că anotimpul meu preferat e toamna.

Până anul ăsta nu am stat niciodată să mă gândesc ce anotimp îmi place cel mai mult dar privind în urmă cred că toamna a avut mereu un farmec special pentru mine.
Pentru unii toamna e un anotimp trist şi mohorât. Mie îmi dă o stare de bine şi o nostalgie placută. Îmi aduce aminte de copilarie şi de zile frumoase petrecute la bunici.
Chiar şi zilele reci şi ploioase îmi plac. Ce poate fi mai frumos decât să stai cocoloşit sub o păturică pufoasă cu o supă caldă sau un ceai şi o carte bună când în geam iţi bate ploaia rece.

Anul ăsta am avut din nou parte de o toamna frumoasă. Zile însorite şi natură colorată. În fiecare zi în drum spre casă stau mai mult cu ochii pe dealuri în loc să fiu atentă la trafic. Not good, ştiu, dar nu mă pot abţine. Sunt ca un copil mic care a descoperit tarâmul fermecat din basme.

Un alt motiv pentru care îmi place foarte mult e faptul că toamna vine cu toate bunătăţile posibile. Alea din poezia lui Demostene Botez din clasele primare:

Mere, pere în panere,
Prune bune şi alune,
Şi gutui amărui,
Cu puf galben ca de pui.
Şi tot felul de legume,
De nu le mai ştii pe nume.

Mai adaug și eu la listă struguri, nuci, piersici și dovleac copt. Şi castane. Şi must… Ahhh, salivez.

Foto credits: Luxian

Supă de dovleac

Sunt câteva mâncăruri, în special preparate de sezon, pe care de câte ori le văd pe meniurile restaurantelor nu mă pot abține să nu le comand, dar totuși nu m-am încumetat niciodată să încerc să le prepar acasă. Printre ele se numără: paste cu gorgonzola, orice cu asparagus sau avocado, gazpacho și supă de dovleac.

Cum a venit luna septembrie, pe piață au răsărit ofertele la dovleci de toate felurile. Astăzi, venind spre casă, m-am oprit la marketul din colț și am văzut clasicele caserole cu cuburi de dovleac gata pregătite pentru supă și m-am hotărât: “A venit timpul. Fac supă de dovleac! Am zis!”

Bun, am dovleac. Da’ cum se face supă din el? Ca de obicei am gugălit câteva rețete, le-am combinat și am făcut așa:

Ingrediente:

400 g cuburi de dovleac (fără coajă și semințe) – știu, am trișat
o ceapă mică
un morcov
un cartof micuț
un cub de concentrat pentru supă de legume
un cățel de usturoi
o lingură de unt
sare
piper

Procesul:

Am topit untul într-o crăticioară și am călit ceapa tocată nu foarte mărunt timp de 2-3 minute. Am adăugat cățelul de usturoi tăiat rondele, morcovul tăiat cubulețe și dovleacul şi am călit toate astea vreo 5-7 minute.
Separat am fiert 700 ml de apă și am adăugat cubul de concentrat pentru supă.
Am turnat supa peste legumele călite, am adăugat și cartoful tăiat cuburi mici și am lăsat să fiarbă la foc potrivit cam 20-25 de minute, până am fost sigură ca toate legumele sunt fierte bine.
Am lăsat totul la răcit cam 10 minute apoi am scurs din zeama rămasă și am pasat toate legumele cu un blender vertical adaugând din zeamă până mi s-a parut că are consistența care trebuie.
Am potrivit de sare și piper, am mai amestecat de câteva ori cu blenederul și gataaaa… Supă de dovleac home made numai bună pentru zilele ploioase care s-au abătut pe aici săptămâna asta.

Am servit cu: smântână pentru creaminess, pătrunjel tocat pentu culoare și pudră de ardei cayenne pentru puțină “fierbințeală”.

Dealeru’ local… de plicuri

Zi de vară obişnuită în Timişoara. Am câteva ore libere şi mi-am propus să rezolv câteva mărunţişuri prin oraş. Printre mărunţişuri se numără şi trimiterea unei scrisori către o anumită instituţie a statului.

Îmi iau frumos docomentele şi mă înfiintez la poştă. Spre mirarea mea, oficiul poştal e gol. Merg la tanti de la primul ghişeu:

– Bună ziua. Aş dori, vă rog, un plic şi un timbru poştal.

– Nu avem plicuri.

– Cum nu aveţi plicuri?

– Aşa, nu avem plicuri.

– Dar timbre aveţi?

– Da, timbre avem. Dar plicuri nu.

– Pai dacă la Poştă nu găsesc plicuri atunci unde găsesc?

– Alături, la Foto.

Perplexă, ies din oficiul poştal si merg alături, la Foto, adică un spaţiu de 2/2 m în care un nenea simpatic şi-a înghesuit nişte de imprimante foto, un panou alb şi alte acareturi foto-related. În mometul ăsta ma simt ca EuGen din piesa lu’ Spike cu Dealeru’ local. Da am nevoie de plic aşa că îi dau înainte:

– Bună ziua! Am întrebat la Poştă de plicuri şi mi-au zis ca nu au. M-au trimis la dumneavoastră. Aveţi cumva plicuri? (Gen!)

– Avem avem. Dacă poşta nu are cineva trebuie să aibă, nu?

– Mda, aşa mă gandeam şi eu. Dacă nu Poşta atunci cine…

– Domnisoară, va spun un secret: de fapt eu am cumpărat Poştă şi acum nu le mai dau voie să vandă plicuri şi să trimita lumea la mine ca să îmi mearga şi mie afacerea.

– 😐

– Glumesc! De care plicuri. Mai mici, mai mari.

– A5 aş avea nevoie, pentru niste documente, să nu le îndoi prea rău. Aveţi?

– Am, sigur că am. Cate sa fie?

– Unul singur. Cat costă?

– Uite ia doua că poate greşeşti ceva şi să nu te mai întorci. Nu costă nimic, cat să coste două plicuri?

Îi multumesc lu nenea pt ajutor, mă întorc la poştă, trimit scrisoarea şi plec mai departe în treaba mea.

Ma gandesc totuşi aşa ca prostul: cine a mai pomenit ca la Poştă să nu aibă plicuri? Am căutat puţin pe net şi am aflat că multă lume a mai pomenit. Se pare că e problemă veche, la nivel naţional. Am dat de exemplu de articolul asta din martie 2015. Alea două săptămani s-au facut câteva luni, că povestea mea se întâmpla pe la începutul lui Iulie şi nici nu cred că s-a schimbat ceva de atunci. Da cine se mai miră?

PS: Pentru neinitiati, faza cu EuGen de care pomeneam mai sus:

Când trimiţi bărbatu’ la aprozar

De curând, citind Femeile vin de pe Venus, barbaţii de la băut mă amuzam de mama focului de pasajele în care Simona Tache declara că bărbaţii sunt catastrofă când îi trimiţi la piaţă:

“Nu te entuziasma atunci când îţi vine de la piaţă cu un buchet de gladiole. Verifică mai întâi, dacă pe lista lui nu figura şi cuvântul „leuştean”. Dacă da, nu-i sări de gât, lăudându-l pentru cât e de romantic. Gladiolele sunt pentru ciorbă, nu pentru tine. Tu trebuia să te măriţi cu unul care ştie cum arată leuşteanul .” – Simona Tache

De unde aveam eu să ştiu atunci că nu va trece mult timp până o să mă lovesc şi eu de aceiaşi problemă…

Acum vreo săptămână şi ceva ne pregateam să primim nişte musafiri şi m-am gândit eu că ar fi tare să fac o tocăniţă. Fiind puţin în criză de timp am zis să îl sun să îl rog să cumpere el niste legume în drum spre casă, să nu mai ies eu. Toate bune şi frumoase, fac necesarul în lista de wunderlist (nu se mai poartă listele de cumpărături pe hârtie) şi mă apuc de alte treburi prin casă.

După vreo jumatate de oră de convorbiri telefonice, mesaje pe WhatsApp, schimb de poze (cum ar trebui să arate o rădacină de ţelină vs cum arată ţelina din magazin), lămuriri suplimentare cu privire la cantităţi etc. apare domul cu sacoşele în mână în uşă şi declară triumfător:

“Vezi, cu WhatsApp-ul în mână mă pricep şi eu la cumpărături!”

Bucuroasă că m-a scutit de o treabă, mă apuc să scot toate cele de prin plase să termin tocăniţa când, ce să vezi? În loc de ţelină tulpini găsesc în plasă o minunată radăcină de fenicul. Până acum nu am gătit sau cumpărat niciodată fenicul. Nu a văzut niciodată pe la noi prin casă aşa ceva, pe când tulpini de ţelina îmi place să ronţăi din vreme în vreme aşa că s-a tot împiedicat de ele prin frigider. Ba mai mult, îmi trimisese poze cu amândouă şi i-am zis de care să ia. Pentru referinţă (pozele trimise depe teren):

Concluzie: Nu, nici cu WhatsApp-ul în mână bărbatul nu se descurcă la aprozar. Se pare că în domeniul ăsta tehnologia e inutilă.

Toamna

De vreo doua saptamani ma obsedeaza o melodie. Nu sunt neaparat fan Robin and the Backstabbers dar piesa asta mi s-a lipit de creier si nu ma mai lasa in pace. O ascult pe repeat cate o zi intreaga.

Era undeva pe la inceputul lunii octombrie (cred) acum vreo 4-5 ani. Mergeam cu masina spre Vaslui si ajunsesem undeva prin zona Oituz – Bacau. Treceam Sat dupa sat si eram inconjurati de dealuri si paduri ingalbenite de toamna. Tin minte ca m-a impresionat foarte mult frumusetea peisajului. Nu m-am mai gandit de mult la asta si nici nu cred ca am mai fost prin Moldova toamna de atunci dar in momentul in care am auzit pentru prima data melodia asta am inchis ochii si in minte mi-a aparut exat acea imagine. Mi-am amintit fiecare ton de rosu, brun, galben si portocaliu a copacilor. Nu stiu de ce m-am gandit fix la acel moment si la acel peisaj, dar asa m-a apucat un dor…

Mi-e dor de dealurile acoperite cu vita de vie sau presarate cu glugi de porumb si gramezi de bostani. Mi-e dor mirosul lipicios de must si struguri copti. Mi-e dor de gustul de nuci si de gutui.

Mi-e dor de Moldova toamna.

Sursa foto

100HappyDays

Ma-m înscris la provocarea 100HappyDays.

Treaba stă cam aşa: Timp de 100 de zile consecutiv trebuie să postez o imagine care captureaza un moment de fericire din ziua respectivă. Un loc nou vizitat, o mâncare bună, o carte, revederea cu un prieten… orice mă face fericită.
Am ales să trimit imaginile către adresa de mail a provocarii din motive de intimitate. E o provocare pentru mine nu pentru public aşa că nu am vrut să aleg nici una din platformele de social media. Dacă la un moment dat o să vreau să fac publice anumite postări, well, voi vedea.

Scopul: constientizarea şi aprecierea micilor (şi marilor) plăceri ale vieţii. În ultima perioadă nu am fost chiar cea mai pozitivă persoană. Am tendinţa să mă concentrez mai mult pe lucrurile care merg prost în viata mea în loc să mă bucur de ce merge bine. Am hotarât că lucrul ăsta trebuie să se schimbe.

Încep de azi şi sper să mă ţin de provocare până în ultima zi.

Vom vedea!

Sursa foto: http://www.allabouttink.co.uk/

Noua mea jucarie

De când mă învârt pe Pinterest am tot văzut diverse rețete și sfaturi pentru smoothies acompaniate de poze colorate și apetisante. Nu am trecut pană acum la fapte pentru că nu aveam la îndemână ustensilele necesare dar zilele trecute am hotărât că lucrul ăsta trebuie să se schimbe din fix trei motive:
1. De obicei sar peste micul dejun. Am încercat de mai multe ori să îmi fac un obicei să mănânc dimineața dar nu îmi iese. Şi dacă mă forțez să mănânc ceva sigur îmi pica prost. Câteva ore după aceia simt mâncarea în gat și ma simt mai degrabă moleșită decât energizantă. În plus, de când lucrez de acasă am renunțat şi până şi la cafeaua şi cornul de dimineață aşa că până pe la ora 11-12 cam ţineam post negru. Pate consumând în forma lichida ce ar mânaca un om normal la micul dejun o să încep ma hrănesc și eu mai sănătos şi mai eficient.
2. Vine primăvara cu soare, flori, zile senine dar și cu minunatele astenii și anemii. Un moment numai bun pentru o cură de vitaminizare. Smoothies de fructe şi legume all the way. Si poate imi fac curaj sa încerc şi green smoothies pentru detoxifiere.
3. Smoothie-urile sunt delicioase, colorate şi pot încerca fel şi fel de variante. Poate nu pentru toată lumea o combinație de rucola, banane, pere și nuci suna interesant dar eu sunt fac combinații ciudate aşa că sunt sigură că o să mă distrez teribil cu noua jucărie.

Aşadar cu cele trei motive în gând m-am pus pe căutat. Câteva ore de documentat pe net, localizat magazinul, o deplasare de jumătate de oră et voila… my brand new Smoothie Maker.

De fapt nu e altceva decât un blender putin modificat. Principiul de funcționare e același doar că asta micu’ al meu nu mai are cana aia mare şi grea pe care mă apuca groaza când mă gândeam că tre’ să o şi spăl după fiecare folosire. În schimb are niște pahare de plastic în care pui tot ce-ți dorește inima să conțină porția de smoothie, îl fixezi în aparat, întorci paharul cu fundul în sus, mixezi câteva secunde și gata. Apoi poți servi licoarea direct din paharul în care a fost preparată.
Roboțelul vine la pachet cu următoarele accesorii:

1 Pahar de smoothie mare (600ml)
1 Pahar de smoothie mic (300ml)
1 pahar pentru curățare – în loc să mă chinui să demontez maşinăria ca să spăl partea cu lamele pun doar niste apă în păhărelul ăla, fixez în aparat, întorc și se spală singur.
1 capac de cauciuc – se fixează pe pahar pentru un smoothie “to go”

Am făcut deja vreo trei încercări și toate au ieșit bune. Sper sa ma tina obiceiul.

Tăiței de dovlecel

De obicei când rămân singură acasă mai mult timp mă apucă cheful de experimente culinare. Nu îmi place deloc să mănânc singură așa că gătind chestii mai speciale, colorate și cu aspect plăcut mă motivez să mă așez la masă și să mănânc ceva consistent loc să ciugulesc cine știe ce prostioare sau să stau flamanda până am companie. În plus, profit de ocazie să testez rețete noi fără să forțez pe nimeni să îmi fie cobai.
Weekendul ăsta sunt iarăși singură singurea așa că ieri după lucru mi-am făcut cumpărăturile cu gând că azi îmi fac program de curățenie și găteala. De data asta socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de acasă. După o noapte de dormit în reprize și o zi plină de probleme la lucru m-am trezit că s-a făcut seară, eu nu am mâncat nimic toată ziua și mi-e prea somn să mă apuc de cine știe ce găteli. Vroiam doar sa înfulec ceva rapid și să bag nasu-n pernă.
Rețeta asta am văzut-o prin mai multe locuri pana acum dar ultima data am dat de ea săptămâna trecută pe e-retete.ro cu descrierea “un prânz rapid ca sa nu leșin de foame lângă aragaz”. Fix ce-mi trebuia.

Am spălat un dovlecel micuț și l-am tăiat în fășii subțiri cu ustensila de curățat cartofii l-am presărat cu sare și l-am lăsat să “zemuiască” vreo 10 minute.

Am încins ulei într-o tigaie și am rumenit un cățel de usturoi atât cât sa parfumeze putin uleiul. Apoi am scos usturoiul și am pus fășiile de dovlecel în tigaie. Le-am călit vreo 5-6 minute, am presărat și putin pătrunjel tocat mărunt, am potrivit de sare și piper și gata.

Am servit tăiețeii de dovlecel cu putin parmezan ras pe deasupra alături de un cotlet de porc pe care l-am prăjit rapid în ulei cât au zemuit dovleceii și de un pahar de vin ca să fie somnul mai dulce.

Pofta buna mie!

Am postat rețeta asta aici și am de gând sa mai postez și altele din doua motive. În primul rând pentru că de obicei mai fac mici ajustări la rețetele de pe pe net sau caut aceiași rețetă în mai multe locuri și apoi fac o combinație din variantele pe care le găsesc astfel încât să se potrivească cu gusturile mele sau cu ingredientele pe care le am la dispoziție și mai mereu mi se întâmplă să uit exact cum am făcut sau să nu mai găsesc toate rețete din care m-am inspirat. În al doilea rând pentru că tot timpul sunt în pană de idei când ma gândesc ce naiba să mai fac de mâncare. Dacă o sa am o colecție de rețete testate aprobate și documentate poate o sa îmi vina mai ușor să aleg. Va fi micul meu caiet de rețete.