De vreo doua saptamani ma obsedeaza o melodie. Nu sunt neaparat fan Robin and the Backstabbers dar piesa asta mi s-a lipit de creier si nu ma mai lasa in pace. O ascult pe repeat cate o zi intreaga.
Era undeva pe la inceputul lunii octombrie (cred) acum vreo 4-5 ani. Mergeam cu masina spre Vaslui si ajunsesem undeva prin zona Oituz – Bacau. Treceam Sat dupa sat si eram inconjurati de dealuri si paduri ingalbenite de toamna. Tin minte ca m-a impresionat foarte mult frumusetea peisajului. Nu m-am mai gandit de mult la asta si nici nu cred ca am mai fost prin Moldova toamna de atunci dar in momentul in care am auzit pentru prima data melodia asta am inchis ochii si in minte mi-a aparut exat acea imagine. Mi-am amintit fiecare ton de rosu, brun, galben si portocaliu a copacilor. Nu stiu de ce m-am gandit fix la acel moment si la acel peisaj, dar asa m-a apucat un dor…
Mi-e dor de dealurile acoperite cu vita de vie sau presarate cu glugi de porumb si gramezi de bostani. Mi-e dor mirosul lipicios de must si struguri copti. Mi-e dor de gustul de nuci si de gutui.
Mi-e dor de Moldova toamna.