Category: Caietul de rețete

În sfârsit am și eu o colegă de echipă. Adică nu coleg. Adică fată. Câțiva ani la rând am lucrat în echipe doar cu băieți. Și e fain, less drama. Dar tot lipsea ceva. Acum am și eu cu cine discuta treburi femeiești. Mai un comentariu despre Magic Mike mai o carte, o recomandare de crema de față, un schimb de rețete. Baieții nu sunt buni la asta. Cu ei discuțiile în pauza de cafea se rezumă la tehnologie, mașini, noul Star Wars… chestii din astea.  Deci de vre-un an incoace I’m a happy girl în ce priveste socializarea la locul de muncă.

Dar de fapt la schimbul de rețete vroiam să ajung, sau să mă opresc. Săptamâna trecută am primit de la colega o rețetă faină. Așteptam niste musafiri pe weekend și mi-a sugerat ca aperitiv ciuperci cu brânză Camembert. Mi-a trimis rețeta, am încercat-o  și mi-a plăcut super mult așa că o să intre în categoria de rețete “repetabile”. O transcriu aici ca sa fiu sigură că nu o pierd (am primit-o sub forma unor print-screen-uri pe whatsapp… thenologia asta) și poate se mai găsesc și alti curioși pofticioși să o încerce.

Ingrediente

• 2 linguri de ulei de măsline
• 300 grame de ciuperci tăiate feliuțe subțiri
• 1 lingură de coajă de lămaie
• sucul de la jumătate de lămaie
• 2 linguri de sos de soia
• o jumatate de legătură de pătrunjel tocat
• jumatate de linguriță de piper măcinat
• Brânză Camembert pentru servit

Mod de preparare

• Se încinge uleiul într-o tigaie
• Se adaugă ciupercile și zeama și coaja de lamâie și se sotează 5-7 minute la foc potrivit
• Se adaugă apoi și sosul de soia, pătrunjelul tocat și piperul
• Se încalzește brânza Camembert în cuptorul încins la 160°C până începe să se topească

Gata!

Se serverște cu paine proaspătă și un vin bun. Recomand o pâine rustică cu coaja groasă sau o baghetă frantuzească.

Sunt câteva mâncăruri, în special preparate de sezon, pe  care de câte ori le văd pe meniurile restaurantelor nu mă pot abține să nu le comand, dar totuși nu m-am încumetat niciodată să încerc să le prepar acasă. Printre ele se numără: paste cu gorgonzola, orice cu asparagus sau avocado, gazpacho și supă de dovleac.

Cum a venit luna septembrie, pe piață au răsărit ofertele la dovleci de toate felurile. Astăzi, venind spre casă, m-am oprit la marketul din colț și am văzut clasicele caserole cu cuburi de dovleac gata pregătite pentru supă și m-am hotărât: “A venit timpul. Fac supă de dovleac! Am zis!”

Bun, am dovleac. Da’ cum se face supă din el? Ca de obicei am gugălit câteva rețete, le-am combinat și am făcut așa:

Ingrediente:

• 400 g cuburi de dovleac  (fără coajă și semințe) – știu, am trișat
• o ceapă mică
• un morcov
• un cartof micuț
• un cub de concentrat pentru supă de legume
• un cățel de usturoi
• o lingură de unt
• sare
• piper

Procesul:

• Am topit untul într-o crăticioară și am călit ceapa tocată nu foarte mărunt timp de 2-3 minute. Am adăugat cățelul de usturoi tăiat rondele, morcovul tăiat cubulețe și dovleacul şi am călit toate astea vreo 5-7 minute.
• Separat am fiert 700 ml de apă și am adăugat cubul de concentrat pentru supă.
• Am turnat supa peste legumele călite, am adăugat și cartoful tăiat cuburi mici și am lăsat să fiarbă la foc potrivit cam 20-25 de minute, până am fost sigură ca toate legumele sunt fierte bine.
• Am lăsat totul la răcit cam 10 minute apoi am scurs din zeama rămasă și am pasat toate legumele cu un blender vertical adaugând din zeamă până mi s-a parut că are consistența care trebuie.
• Am potrivit de sare și piper, am mai amestecat de câteva ori cu blenederul și gataaaa… Supă de dovleac home made numai bună pentru zilele ploioase care s-au abătut pe aici săptămâna asta.

Am servit cu: smântână pentru creaminess, pătrunjel tocat pentu culoare și pudră de ardei cayenne pentru puțină “fierbințeală”.



De obicei când rămân singură acasă mai mult timp mă apucă cheful de experimente culinare. Nu îmi place deloc să mănânc singură așa că gătind chestii mai speciale, colorate și cu aspect plăcut mă motivez să mă așez la masă și să mănânc ceva consistent loc să ciugulesc cine știe ce prostioare sau să stau flamanda până am companie. În plus, profit de ocazie să testez rețete noi fără să forțez pe nimeni să îmi fie cobai.
Weekendul ăsta sunt iarăși singură singurea așa că ieri după lucru mi-am făcut cumpărăturile cu gând că azi îmi fac program de curățenie și găteala. De data asta socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de acasă. După o noapte de dormit în reprize și o zi plină de probleme la lucru m-am trezit că s-a făcut seară, eu nu am mâncat nimic toată ziua și mi-e prea somn să mă apuc de cine știe ce găteli. Vroiam doar sa înfulec ceva rapid și să bag nasu-n pernă.
Rețeta asta am văzut-o prin mai multe locuri pana acum dar ultima data am dat de ea săptămâna trecută pe e-retete.ro cu descrierea “un prânz rapid ca sa nu leșin de foame lângă aragaz”. Fix ce-mi trebuia.

Am spălat un dovlecel micuț și l-am tăiat în fășii subțiri cu ustensila de curățat cartofii l-am presărat cu sare și l-am lăsat să “zemuiască” vreo 10 minute.

Am încins ulei într-o tigaie și am rumenit un cățel de usturoi atât cât sa parfumeze putin uleiul. Apoi am scos usturoiul și am pus fășiile de dovlecel în tigaie. Le-am călit vreo 5-6 minute, am presărat și putin pătrunjel tocat mărunt, am potrivit de sare și piper și gata.

Am servit tăiețeii de dovlecel cu putin parmezan ras pe deasupra alături de un cotlet de porc pe care l-am prăjit rapid în ulei cât au zemuit dovleceii și de un pahar de vin ca să fie somnul mai dulce.

Pofta buna mie!

Am postat rețeta asta aici și am de gând sa mai postez și altele din doua motive. În primul rând pentru că de obicei mai fac mici ajustări la rețetele de pe pe net sau caut aceiași rețetă în mai multe locuri și apoi fac o combinație din variantele pe care le găsesc astfel încât să se potrivească cu gusturile mele sau cu ingredientele pe care le am la dispoziție și mai mereu mi se întâmplă să uit exact cum am făcut sau să nu mai găsesc toate rețete din care m-am inspirat. În al doilea rând pentru că tot timpul sunt în pană de idei când ma gândesc ce naiba să mai fac de mâncare. Dacă o sa am o colecție de rețete testate aprobate și documentate poate o sa îmi vina mai ușor să aleg. Va fi micul meu caiet de rețete.